Archive for the ‘Sanatate’ Category

Grăsimile alimentare reprezintă principalul pericol pentru o dietă echilibrată şi sănătoasă, atât prin concentraţia lor calorică (9 calorii/gram), cât şi datorită diversităţii formelor şi aspectelor sub care se găsesc. Pâinea, dulciurile, carnea, laptele, ouăle, brânza şi chiar unele fructe şi legume, toate conţin cantităţi variabile de grăsime. Ce să mai vorbim de mâncarea gătită, ciorbe, sosuri, tocături, prăjeli, care sunt cu atât mai gustoase cu cât lasă mai multe urme grase.

Care sunt alimentele care conţin lipide si reprezinta un factor de risc daca ai colesterolul marit?

1. Carnea şi produsele din carne (mezeluri), care în secţiune prezintă zone albe de slănină: ceafă, cotlet, pulpă, costiţe, salamuri, cârnaţi, paste de carne şi tocături, organele (ficat, creier).

2. Ouăle.

3.Laptele şi produsele lactate: unt, smântână, brânzeturi. Conţinutul în grăsime al brânzeturilor poate varia de la 15 % grăsime în brânza de vaci, 30 % în telemea şi până la 80 % în brânza franţuzească, caşcavaluri şi brânza topită.

4. Produsele de cofetărie şi patiserie, fie ele dulci sau sărate, au un conţinut de grăsime de 30-80 %.

5. Snacks-urile şi orice alimente semipreparate, frumos ambalate şi uşor de ronţăit: napolitane, biscuiţi, covrigei, chips-uri, popcorn, seminţe, alune, etc.

6. Orice mâncare gătită, prăjită.

7. Pizza

8. Sosurile şi maioneza

9. Pastele

10. Toate produsele tip fast-food!

De parcă nu ar fi fost suficiente lipidele proprii alimentelor mai avem şi noi grijă, prin felul în care pregătim mâncarea, să o înecăm în grăsime. Pentru că, orice gospodină ştie, gătitul începe cu banalul gest: „se pune ulei în cratiţă”. Este incontestabil faptul că şniţelul şi cartofii prăjiţi sunt mai gustoşi decât carnea fiartă cu legume, dar asta nu înseamnă că sunt şi sănătoase, pentru că, nu uitaţi, crusta delicioasă pe care alimentele o capătă prin prăjire este complet indigestă.

Folosiţi zilnic produse cu conţinut scăzut în grăsimi cum ar fi:

-           150-300 g carne slabă, degresată (de la pui şi de la peşte se elimină pielea) de preferinţă carne albă (pui, curcan, peşte);

-           lapte şi produse lactate cu conţinut de maxim 1,5% grăsime – până la 500 g pe zi;

-           brânzeturi slabe: brânză de vaci, telemea, urdă;

-           2 ouă/săptămână, fierte nu prăjite;

-           un cub de unt (10 g) sau 1 lingură de smântână adăugată în farfurie peste carne sau legume;

-           2-3 linguri ulei de măsline, de preferat în salate;

-           fructe oleaginoase (nuci, alune) – 10-20 de bucăţi.

Sfaturi esentiale pentru evita grăsimile în alimentaţie

• În loc de prăjire pregătiţi alimentele la grătar, la cuptor, fierte sau înăbuşite. În orice casă trebuie să existe tigăi antiaderente. La cuptor înlocuiţi uleiul cu apă, vin, sos de roşii, ierburi aromate şi condimente.
• Nu puneţi ulei în ciorbă, e gustoasă şi fără „steluţe de grăsime”. Eventualele urme de grăsime pot fi eliminate uşor după ce oala a stat la rece câteva ore.
• Alegeţi mezelurile care să păstreze forma cărnii (piept de pui afumat, pastramă, muşchi file) şi nu pe cele transformate în pastă (parizer, salam).
• Puneţi uleiul în salată cu lingura, nu cu sticla! De multe ori un „tur” complet de sticlă deasupra castronului înseamnă 6-7 linguri de ulei.
• Degresaţi carnea înainte de a fi gătită, inclusiv pielea de la pui şi peşte şi nu folosiţi aripioarele. Nu folosiţi zeama de carne rămasă în tavă.
• Orice conservă folosiţi trebuie să fie în saramură sau în suc propriu (apă, oţet, lămâie), nu ulei.
• Alegeţi întotdeauna variantele LOW FAT pentru maioneză, dressing-uri de salată, paste de brânză, iaurt. Există chiar spray-uri speciale cu grăsime pentru gătit, care nu este digerabilă şi nici absorbabilă, deci nu conţine calorii.

Tot din categoria substanţelor prezente în cantitate mică în organism, dar al căror rol şi implicare în metabolismul fiecărei celule le face esenţiale pentru sănătatea organismului sunt mineralele.

Există două clase de substanţe de acest tip:

-  minerale majore – prezente în cantitate de peste 5 g în organism: calciu, clor, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, sulf.

-  urme de minerale în cantitate mai mică de 5 g: crom, cobalt, cupru, fluor, iod, fier, mangan, molibden, nichel, seleniu, siliciu, cositor, vanadiu, zinc.

In formatii esentiale despre calciu!

Roluri principale:

• esenţial pentru formarea oaselor şi a dinţilor; 99% din calciul din organism este depozitat în oase („banca de calciu”)
• reglează transportul fierului
• participă la transmiterea nervoasă
• esenţial pentru contracţia şi relaxarea musculară, inclusiv a inimii
• ajută la menţinerea tensiunii arteriale
• important pentru coagularea sângelui.

Nivelul normal al calciului în sânge se numeşte calcemie şi se găseşte sub controlul a 2 hormoni: calcitonina (scade calcemia) şi parathormonul (creşte calcemia).

Deficitul de calciu: se manifestă prin oprirea creşterii la copii şi osteoporoză la adulţi. Osteoporoza apare după 50 de ani prin pierderea mineralelor din oase, ceea ce duce la oase fragile cu pericol de fracturi. Pe lângă deficitul de calciu, fluor şi vitamina D, osteoporoza poate fi cauzată şi de: alcoolism, fumat, menopauză sau lipsa exerciţiului fizic regulat.

Sursa majoră de calciu din alimentaţie este laptele. Deoarece laptele oferă un aport echilibrat de calciu, potasiu, fosfor, vitamina A şi vitamine din grupul B este recomandat consumul zilnic de 0,5 l de lapte pentru adolescenţi, femei gravide sau care alăptează şi persoane peste 55 ani.

Alte surse alimentare de calciu sunt conservele de peşte cu oase (sardine) sau zeama de oase (ciorbe, supe). Doza zilnică de calciu este de 800 mg/zi.

Absorbţia calciului din intestin variază de la 60% în cazul copiilor până la 30 % la adulţi, iar calciul din lapte se absoarbe şi e mai bine folosit decât cel din suplimentele farmacologice cu calciu.

Suplimentele de calciu se iau în doze mici şi multiple pe parcursul zilei şi de preferat între mese, cu excepţia bătrânilor (in acest caz calciul trebuie luat la masă).

În dorinţa noastră de avea o dietă sănătoasă şi echilibrată nu putem să trecem cu vederea un grup de substanţe a căror prezenţă este greu de determinat cu ochiul liber, dar care sunt esenţiale pentru alcătuirea şi funcţionarea tuturor celulelor din organism şi vorbim aici de VITAMINE.

Cuvântul „vitamine” trezeşte în mintea fiecăruia ideea de „sănătos” conform sloganului „numai muşchi şi vitamine”, deci nu poate fi concepută o acţiune nocivă a acestora. Carenţele de vitamine se manifestă clinic doar în cazuri extreme, iar preocuparea de a asigura o raţie zilnică satisfăcătoare a dus la apariţia vitaminoterapiei profilactice la persoane sănătoase care doresc să se apere mai bine de boli şi, de ce nu, chiar de fenomenul de îmbătrânire.

Roluri principale:

-          producerea şi buna funcţionare a colagenului (proteina de bază a ţesutului conjuctiv ce intră în alcătuirea cicatricelor, pielii, oaselor, dinţilor, ligamentelor, tendoanelor, vaselor de sânge), deci ajută la vindecarea rănilor, fracturilor şi întăreşte pereţii capilarelor sangvine apărând mai greu vânătăi);

-          ajută la absorbţia fierului;

-          previne infecţiile şi creşte rezistenţa la boli;

-          protejează substanţele hidrosolubile de oxidare;

-          participă la sinteza hormonilor tiroidieni ce reglează greutatea corporală şi metabolismul;

-          este implicată în eliberarea hormonilor de stres.

Carenţa de vitamina C duce la distrugerea colagenului şi se manifestă prin pierderea apetitului, oprirea creşterii, sângerării din gingii, căderea dinţilor, edeme la încheieturi, vânătăi şi mici hemoragii sub piele, anemie (scade absorbţia fierului).

Surse de vitamina C:

-          fructe: kiwi, căpşuni, citrice, pepene, mango.

-          legume cu frunze verzi (varză, salată, ardei gras), cartofi, roşii.

Doza de vitamina C necesară metabolismului este de 30-50 micrograme/zi şi se dublează la femeile gravide sau cele care alăptează.

Există voci care recomandă doza de 1-2 grame/zi de vitamina C ca protecţie împotriva gripei şi răcelii, mergându-se până la 10 g/zi ca protecţie pentru cancer.

Fie gras, fie slab, oricine trebuie să cunoască principiile de bază ale unei alimentaţii sănătoase, mai ales în zilele noastre, când la fiecare colţ pândeşte câte o ispită frumos ambalată, iar mişcarea şi sportul sunt pe cale de dispariţie.

Insa mare atenţie la reversul medaliei: grija obsesivă acordată felului în care arătăm, alături de folosirea exagerată a dietelor, poate duce la tulburări grave de comportament alimentar, unele din ele incurabile.

Pentru că panta amăgitoare a curelor de slăbire este extrem de lină ne putem trezi pe nesimtite într-un vârtej ameţitor din care nu mai putem ieşi: a ţine dietă nu e un mod de viaţă, rezultatul obţinut prima dată nu se repetă la nesfârşit şi, câteodată, la capătul drumului ne aşteaptă depresia, obezitatea şi renunţarea la luptă.

Greutatea normală şi sănătoasă se menţin cu efort zilnic şi, de cele mai multe ori, sunt dificil de păstrat, dar asta nu ne dă dreptul de a renunţa la luptă. Pentru că fiecare zi este o luptă cu tentaţiile, poftele, lenea, lipsa de chef, tristeţea, singurătatea şi mi-ar plăcea să cred că aveţi toate armele necesare pentru a ieşi învingători.

Greutatea ideală = înălţime – 100 + vârsta/10 x 0,9.

Definitia dietei:

Cuvântul „dietă” reprezintă înlocuirea mecanismului de reglare internă al aportului alimentar (în funcţie de senzaţia de foame) cu un proces restrictiv programat cognitiv (mental). În momentul în care dieta devine un mod de viaţă, semnalele interne ale organismului nostru îşi pierd semnificaţia şi nu mai pot fi recunoscute, astfel încât alimentaţia se bazează exclusiv pe „cât” şi „cum” ne dăm voie singuri să mâncăm, autocontrolul fiind în acest moment indispensabil şi stilul nostru de viaţă căpătând numele de „dietă cronică”.

Iată câteva din trăsăturile principale ale „dietei cronice” pe care le puteţi regăsi probabil printre obiceiurile voastre:

• aportul alimentar nu mai este reglat fiziologic, ci cognitiv, voluntar
• există numeroşi factori care duc imediat la încălcarea dietei: stres emoţional sau proastă dispoziţie, imagini publicitare sau evenimente asociate cu mese festive
• împărţirea alimentelor în 2 categorii şi consumul lor ca atare: alimente permise şi alimente ce induc senzaţia de vină
• menţinerea unei greutăţi uşor superioare celei dorite, deoarece perioadele de dietă strictă alternează frecvent cu perioade de supraalimentare
• există fenomenul de contro-reglare: în situaţia în care apare o abatere de la dietă, în loc ca masa următoare să fie redusă cantitativ se produce o dezinhibare a apetitului şi se mănâncă mai mult, mai ales din alimentele „interzise”.

Femeile, victimele „dietelor cronice”

Persoanele care ţin „dietă cronică” sunt în general femei (raport femei/bărbaţi = 10/1), cu reacţii extreme, atât pozitive, cât şi negative la stimuli emoţionali, cu respect de sine redus, nesigure pe ele însele şi pe capacităţile lor. În concluzie, pe un teren cu labilitate şi vulnerabilitate crescute la factori sociali şi de mediu, dieta produce o exacerbare a tuturor acestor deficite psihologice şi poate precipita chiar apariţia tulburărilor de comportament alimentar (anorexie, bulimie, etc).

Atenţie: dieta nu duce obligatoriu la apariţia lor, dacă nu există o predispoziţie specială pentru asta.

Tulburările de comportament alimentar reprezintă instalarea unui dezechilibru persistent al alimentaţiei, care duce la un dezechilibru în consumul şi absorbţia alimentelor cu efect profund asupra stării de sănătate fizică şi psihică a individului.

Ce bine că vine Crăciunul, vacanţa şi sfârşitul de an, un an în care, chiar dacă nu am reuşit să ducem la capăt toate promisiunile făcute, oricum se termină şi vom fi iertaţi. Ei bine, dragii mei, vă dau o veste proastă! Nici unul dintre preparatele tradiţionale de Crăciun nu poate fi considerat „nepericulos” pentru siluetă, singura scăpare e cantitatea, adică gustaţi din tot câte puţin.

Sarmalele

Prin definiţie sarmalele sunt cu atât mai gustoase cu cât conţin mai multă grăsime. Trebuie să vă limitaţi doar la 2 bucăţi şi, pe cât posibil, nu în fiecare zi de la Crăciun la Anul Nou. Există şi o soluţie de compromis: sarmale din carne albă (de pui sau curcan) cu orez, legume şi fără slănină. Probabil că nu sunt la fel de delicioase, dar cu siguranţă în farfurie se pot găsi 4-5 bucăţi. Mai este un secret – carnea tocată folosită poate fi jumătate de vită, jumătate de porc (de preferat pulpă cât mai slabă) şi gustul va fi neschimbat.

Salata de beouf

Este o combinaţie teoretic sănătoasă între legume fierte şi carne de vită slabă, singurul „păcat” este prezenţa maionezei. De aceea trebuie să apelaţi la una din soluţiile de mai jos:

• fie sunteţi zgârciţi cu cantitatea de maioneză folosită drept liant, adică puneţi atât cât să „lege” ingredientele, fără să mai ornaţi castronul
• fie căutaţi în comerţ o variantă de maioneză „light” în care uleiul să fie înlocuit cu albuş de ou, făcând astfel o economie substanţială de calorii: 1 lingură de maioneză normală = 150 calorii; o lingură de maioneză „light” = 30 calorii.

Salata de beouf conţine mulţi cartofi fierţi, aşa că la masa respectivă nu mai aveţi nevoie de alte glucide lente, felul principal care urmează poate fi friptură cu salată, fără garnitură.

Preparatele din carne de porc

În tradiţia românească, carnea de porc este principalul aliment consumat în cadrul sărbătorilor de iarnă, aceasta fiind preparată într-o multitudine de feluri: cârnaţi, caltaboşi, lebăr, tobă, afumături (ciolan, costiţe, slănină), tocături (sarmale, chiftele, mici) sau ca friptură mai mult sau mai mult sau mai puţin împănată şi, din păcate, de multe ori prăjită.

Este greu de spus care din aceste produse sunt mai indicate, dar principiile de bază pot fi:

• evitaţi orice tocătură, mai bine muşchiuleţ afumat şi pastramă, decât cârnaţi, tobă, sarmale.
• carnea aleasă pentru friptură trebuie să fie cât mai slabă şi va fi pregătită la grătar sau la cuptor
• slănina afumată cu pâine şi ceapă o fi ea tradiţională, dar este o bombă calorică. La fel este şi şoriciul, care conţine 100 % grăsime.
• tochitura tradiţională presupune carne împănată şi diverse alte semipreparate, toate prăjite; nu există o variantă „light”, prin urmare mâncaţi o singură dată, de poftă, la „pomana porcului”.

Adoptaţi bunul obicei american de a înlocui porcul cu curcanul, iar la capitolul garnituri preferaţi cartofi piure, nu prăjiţi.

Ciorbele

Sunt o metodă simpla de a umple burta la începutul mesei cu un lichid cald, care să conţină multe legume fierte şi carne, pe cât posibil cât mai slabă. Este obligatoriu ca grăsimea care se strânge la suprafaţă să fie eliminată şi nu uitaţi de ardeiul iute. O variantă de evitat este ciorba de burtă dreasă cu smântână, chiar dacă se spune că pică bine după un chef; mai bine evitaţi beţia, ca să nu aveţi nevoie de ciorba de burtă.

Cozonac şi prăjituri

Departe de a fi o pâine îndulcită, cozonacul este un dulce concentrat şi destul de greu de digerat, indiferent de umplutură (nuci sau stafide); trebuie consumat maxim 1 felie, o dată pe zi.

Ar fi de preferat ca restul prăjiturilor pe care le pregătiţi pentru această ocazie să fie cât mai simple (plăcintă cu brânză, prăjituri cu fructe şi creme de vanilie) sau, mai simplu, salată de fructe, chiar dacă sunt din conservă, asociate cu îngheţata. Nu vă păcăliţi crezând că produsele de cofetărie uscate (pişcoturi, fursecuri) sunt o alegere bună; chiar dacă nu au creme cu unt, 80 % din compoziţia lor este margarină şi făină.

Alcoolul

Încercaţi să vă limitaţi la 1 pahar de vin la masă si la 1 sticlă de bere/zi. Şampania are acelaşi conţinut caloric ca şi vinul, iar băuturile alcoolice de aperitiv sau digestive ar fi bine să fie evitate.

Concluzia este că vă puteţi face de cap în această vacanţă şi nu ar strica să cheltuiţi o parte din calorii plimbându-vă prin zăpadă sau mergând la ski. Nu exageraţi cu alcoolul şi, în rest, simţiţi-vă bine.

Bolile cardiovasculare au încetat să mai fie un semn de bătrâneţe şi constituie o problemă acută a adultului trecut de 40 ani, cu un stil de viaţă „modern”, adică nesănătos, în care ritmul şi conţinutul meselor şi exerciţiul fizic sunt privite cu superficialitate în favoarea stresului, fumatului, sedentarismului şi alimentaţiei dezechilibrate. Cea mai bună dovadă că aceste „rele” merg mână în mână este faptul că au primit un nume, la fel de modern ca şi timpurile pe care le trăim, adică sindromul X-metabolic! Termenul defineşte asocierea mai multor disfuncţii metabolice: dislipidemie (grăsimi crescute în sânge), obezitate şi hipertensiune.

Chiar dacă manifestările sunt foarte discrete şi uşor de trecut cu vederea (ce mare lucru câteva kilograme în plus) consecinţele sunt dintre cele mai grave pentru că boala „tace şi face”. Şi aici atrag atenţia în special domnilor, pentru că ei sunt principala victimă a acestui sindrom, încadrându-se în tabloul clasic al bărbatului trecut de 40 ani, cu o viaţă profesională activă şi de multe ori stresantă, cu mese neregulate, luate la ore târzii, bogate în grăsimi şi, de ce nu, stropite şi cu un pahar de alcool, de cele mai multe ori fumător şi, dacă nu obez, cu siguranţă supraponderal, cu o burtică bine reprezentată (nu de alta, dar aşa îi stă bine unui om de afaceri prosper).

Ei bine, vă înşelaţi! Aşa-zisa prosperitate vă afectează iremediabil inima! Kilogramele în plus sau colesterolul ridicat (şi nu doar ele…) afectează întregul aparat cardiovascular, iar boli precum hipertensiunea, boala coronariană, ateroscleroza şi infarctul miocardic se dobândesc pe parcursul vieţii şi arată „grija” pe care o avem faţă de noi înşine.

Vreţi să trăiţi fericiţi pînă la adânci bătrâneţi? Atunci învăţaţi să vă preţuiţi inima!

De ce trebuie sa ne ferim! Factorii de risc ai bolilor cardiovasculare

• categoria I: fumat, dietă bogată în grăsimi, LDL – colesterol crescut şi hipertensiune (factori determinanţi ai bolilor de inimă);
• categoria II (factori predispozanţi): diabetul tip II, sedentarismul, obezitatea, menopauza;
• categoria III (factorii asociaţi, ce nu pot fi influenţaţi): vârsta, sexul masculin, antecedentele familiale de boli cardiovasculare.

Spuneti nu grasimilor din sange!

Alimentaţia bogată în grăsimi saturate (de origine animală) alături de factorii predispozanţi genetici, endocrini (bărbaţii, dar şi femeile la menopauză), vârstă mai mare de 45 ani, sunt cauzele nivelului crescut de colesterol (hipercolesterolemie). Cele două fracţiuni ale colesterolului sunt şi ele imporante: HDL – colesterolul crescut este un factor de protecţie antiaterogenic, în timp ce LDL – colesterolul crescut măreşte riscul de boli cardiovasculare.

Profilul lipidic recomandat unui adult sănătos este:

-          colesterol total sub 200 mg/dl

-          LDL – colesterol sub 130/dl (sub 100 mg/dl la diabetici)

-          HDL – colesterol peste 35 mg/dl (peste 50 mg/dl la femei)

-          trigliceride sub 200 mg/dl

Valorile colesterolului între 200-239 mg/dl sunt considerate la limită şi deja peste 240mg/dl vorbim de hipercolesterolemie.

Pentru a fi relevantă, proba de sânge din care trebuie titrat colesterolul poate fi recoltată în orice moment al zilei, în timp ce trigliceridele se măsoară la 8-12 ore după masă.

Valorile trigliceridelor sunt invers proporţionale cu ale HDL – colesterolului; de obicei aceia care au trigliceridele crescute au şi HDL – colesterolul scăzut.

Pe lângă o dietă bogată în grăsimi şi zahăr trigliceridele pot fi crescute şi datorită altor cauye precum: diabet netratat (sau nedescoperit), hipotiroidismul, afecţiuni renale cronice, boli hepatice, obezitate, consum de alcool.

Alimentele care favorizeaza un colesterol ridicat. De ce trebuie sa ne ferim?

Grăsimile din alimente pot fi saturate (de origine animală) sau nesaturate (vegetale), acţionează diferit asupra lipidelor din sânge putând contribui la creşterea diferitelor fracţiuni din colesterol (LDL sau HDL) şi au în final efect pozitiv sau negativ asupra sistemului cardiovascular:

• acizii graşi saturaţi (din lapte, unt, brânză, carne) cresc colesterolul total, LDL şi HDL colesterolul.
• acizii graşi ω-6 nesaturaţi (din uleiul vegetal) scad colesterolul total, LDL şi HDL – colesterolul.
• acizii graşi ω-3 nesaturaţi (din uleiul de peşte şi peştele oceanic) nu afectează colesterolul total, cresc LDL – colesterolul cu 5-10 % şi scad trigliceridele cu 25-30 %. Diminuarea trigliceridelor depinde de doză – cu cât consumăm mai mult produse oceanice, cu atât vom avea trigliceridele mai scăzute, creşterea LDL – colesterolului trecând pe planul secund.
• acizii graşi mononesaturaţi – forma „CIS” (din uleiul de măsline) scad colesterolul total, LDL – colesterolul şi trigliceridele asemănător acizilor graşi ω-6.
• acizii graşi mononesaturaţi – forma „trans” sunt rezultatul procesului industrial de hidrogenare al grăsimilor lichide (uleiul vegetal) pentru a fi transformate în grăsimi solide (margarină). Acizii graşi „trans” pot fi găsiţi şi în unt, lapte, carne de vită, snack-uri, prăjituri. O dietă săracă în acizi graşi saturaţi este obligatoriu şi în trans-acizi. Efectul lor este de a creşte LDL – colesterolul şi a scădea HDL – colesterolul.
• colesterolul alimentar determină creşterea colesterolului sangvin şi a LDL – colesterolului, însă într-o proporţie mai mică decât acizii graşi saturaţi. De aceea, consumul moderat de ouă (bogate în colesterol) este permis în cazul persoanelor cu hipercolesterolemie în detrimentul produselor lactate sau al cărnii roşii.

Produse alimentare cu rol în metabolismul lipidic

1.      Fibrele alimentare trebuiesc consumate în cantitate de 25-30 g/zi, din care 6-10 g să fie fibre solubile pentru a putea beneficia de efectul lor de reducere, atât a colesterolului total din sânge, cât şi a LDL – colesterolului. Sunt recomandate 5-6 porţii de legume sau fructe zilnic sau 5-6 porţii de cereale integrale. Cea mai sigură alegere sunt legumele, pe cât posibil consumate crude.

2.      Alcoolul determină creşterea atât a trigliceridelor, cât şi HDL – colesterolului (cel „protector”). Datorită acestui ultim efect, consumul moderat de alcool (1-2 pahare/zi) poate scădea riscul de infarct miocardic.

3.      Cafeaua determină creşteri minore ale colesterolului total, LDL şi HDL – colesterolului. Faţă de cafeaua filtru, prepararea cafelei prin fierbere directă are ca rezultat o creştere mai mare a colesterolului sangvin. Relaţia consum cofeină-colesterol crescut se datorează mai degrabă stilului de viaţă dezordonat pe care îl au majoritatea băutorilor „înrăiţi” de cafea: mese bogate în grăsimi, fumat, sedentarism.

4.      Antioxidanţii (vitaminele A, E, C). Stresul oxidativ al LDL – colesterolului la nivelul pereţilor vasculari determină apariţia de leziuni de ateromatoză, precursoarele afecţiunilor trombotice (înfundarea vaselor de sânge). Vitamina E, C, β-carotenul, seleniul, magneziul şi grăsimile mononesaturate sunt antioxidante spre deosebire de fier, cupru, zinc şi grăsimi saturate care cresc oxidarea LDL – colesterolului.

5.      Calciul. Creşterea aportului de calciu în special în cazul femeilor la menopauză este o metodă de prevenire a osteoporozei, dar are şi un efect benefic de reducere a lipidelor sangvine.

Ce trebuie sa  mancam daca suferim de boli cardiovasculare?

Este un  tratament complex care presupune modificarea stilului de viaţă: dietă, exerciţiu fizic, renunţarea la fumat – măsuri care duc în mod spectaculos la normalizarea lipidelor sangvine, fără a fi nevoie uneori de nici un fel de medicamente.

Alimentaţia echilibrată stă la baza acestui complex de măsuri şi presupune o serie de reguli de bun simţ pe care ar trebui să le aplice orice persoană ce ţine la sănătatea ei:

-          eliminarea oricărui tip de grăsime care se întinde pe pâine (unt, margarină, brânză);

-          evitarea sau reducerea consumului de carne şi preparate din carne, în special cea roşie;

-          folosirea sosurilor fără grăsime (evitaţi maioneza, sosurile de brânză, sosurile gata preparate);

-          aplicarea metodelor prin care poate fi scăzut conţinutul de grăsime al unui aliment (degresarea cărnii, aruncarea pielii de la pui şi peşte);

-          înlocuirea alimentelor complete cu variantele lor sărace în grăsimi (light).

Deoarece grăsimile animale reprezintă 2/3 din totalul grăsimilor alimentare, acestea trebuiesc restricţionate în avantajul cerealelor, legumelor, fructelor, cărnii slabe (în special pui şi peşte) şi produselor lactate slabe. În completare, trebuie crescut consumul de fibre şi scăzut consumul de produse industriale semipreparate sau frumos ambalate, datorită conţinutului mare de grăsimi şi sare.

De cele mai multe ori inima nu doare, însă ea munceşte din greu să pompeze sângele prin nişte artere aproape înfundate de grăsime, înconjurată până la sufocare de „pernuţe” galbene şi pufoase. Stă la îndemâna voastră să o ajutaţi ca să rămână sănătoasă şi puternică pentru cât mai mult timp, deoarece un stil de viaţă echilibrat, chiar dacă nu ne oferă tinereţe veşnică, ne scuteşte de suferinţele şi tristeţea inerente oricărei boli.

Cea mai frecventă problemă de sănătate publică în ţările dezvoltate este hipertensiunea arterială numită şi ucigaşul tăcut pentru că poate fi asimptomatică ani de zile, pentru ca brusc să culmineze într-un infarct sau stop cardiac. Există însă un aspect important al acestei boli – faptul că 95 % dintre pacienţi au aşa numita hipertensiune primară, sau esenţială, adică o boală ale cărei cauze nu sunt cunoscute. Şi, pentru că nu cunoaştem cauzele, înseamnă că nici nu avem un tratament eficient care să ducă la vindecare completă, în prezent medicina declarându-se incapabilă să explice fenomenul. Prin urmare, se face prevenirea şi supravegherea complicaţiilor posibile ale tensiunii arteriale crescute prin tratament medicamentos complex şi continuu, alături de schimbarea adecvată a stilului de viaţă. Read the rest of this entry »

Câţi dintre voi nu aţi avut momente în viaţă în care să vă simţiţi slăbiţi, obosiţi, fără putere de muncă şi cu moralul la pământ? Pentru aceste stări nu e de vină nici astenia de primăvară, nici zilele din ce în ce mai scurte ale toamnei. Sunt perioade în care organismul nostru are nevoie de cantităţi mai mari de vitamine şi minerale pentru a face faţă solicitărilor deosebite determinate de schimbările de anotimp, variaţiilor mari de temperatură, epuizării fizice sau intelectuale şi, nu în ultimul rând, pentru a-şi creşte imunitatea şi a lupta eficient împotriva bolilor. Read the rest of this entry »

O alimentaţie corectă şi echilibrată ne ajută să fim sănătoşi, dar poate fi şi o metodă simplă la îndemâna oricui, de a ameliora sau chiar vindeca afecţiuni precum: diabet, gastrită, ulcer, hepatite, disfuncţii ale vezicii biliare, anemii, boli de inimă, reumatism, gută, calculi renali etc.

Ceea ce mâncăm are o importanţă majoră pentru siluetă, tonus şi condiţia fizică, iar alegerea atentă a alimentelor ne asigură un tranzit intestinal adecvat şi pune la îndemâna metabolismului materia primă pentru buna funcţionare a întregului organism. Read the rest of this entry »